TOTUL DESPRE APĂ

MINERALE

By February 25, 2020 March 27th, 2020 No Comments

Minerale

Sodiu (Na+)

Sarea.
Necesar minim= 5000 mg/zi

Prezent in toate apele minerale, dar predominand in cele sărate, bicarbonatate sodice şi sulfatate sodice, işi are originea in salinitatea reziduală a rocilor sedimentare. Apele fosile şi cele care infiltrează masivele de sare conţin, de asemenea, clorură de sodiu. Dacă apa minerală işi are originea in roci vulcanice, conţine sodiu prezent in aceste roci. In organism, deşi are tendinţa de a pătrunde in celule, este permanent pompat de acestea printr-un mechanism metabolic, denumit pompa de sodiu. Valoarea de sodiu consumata de o persoana pe zi , variaza de la individ la individ, dar si de la o cultura la alta, intre 2g/zi pana la 20g/zi

Sodiu are un rol important în sânge, in procesele metabolice şi enzimatice ca activator de celule, este asociat activarea funcţiei unor proteine în reacţii enzimatice. în procesul de coagulare a sângelui. Cea mai mare parte de sodiu din organism (aproximativ 85%) se găseşte în sânge şi în lichidul limfatic, nivelul de sodiu din organism este parţial controlat de hormonul numit aldosteron, excretat de către glandele suprarenale.

Prea mult sodiu din dieta poate creşte tensiunea arterială la unii oameni. Pentru cei care au tensiune arteriala ridicata, consumul de alimente cu mult sodiu măreste probabilitatea de accident vascular cerebral, boli de inima, leziuni renale. Insuficienta cardiaca se inrautateste atunci când prea mult sodiu este consumat. Acesta creşte cantitatea de apă din organism, ceea ce provoacă umflarea picioarelor şi mâinilor. Unii oameni au probleme atunci cand consumă mai mult de 5g de sodiu pe zi.

Calciu (Ca)

Necesar 800-1000 mg/zi

Oamenii de stiinta au raportat ca mai mult de 157 de boli degenerative (osteoporoza, alergia, cancerul, bolile de inima, fibromialgia, crampele musculare, boala Alzheimer, colesterolul ridicat, guta, diabetul, hipertensiunea, bolile cronice, artrita, eczema, lupusul, durerea de cap, hernia liatala etc.) sunt cauzate de un deficit de calciu si un nivel crescut al aciditatii. Acest bioelement ajuta sa se mentina circulatia sangelui cu un pH de 7-7,5. Regleaza echilibrul sistemului nervos. Are influenta asupra oaselor, tendoanelor, nucleelor celulare, echilibrului sangvin si humoral. Este recomandat in caz de oboseala, afectiuni pulmonare, adenite, stari nervoase, hemoragii. Calciul ajuta la sanatatea oaselor si a danturii si la absorbtia fierului. Este indispensabil bunei functionary a sistemului nervos si transmiterii impulsurilor nervoase. Calciul este folositor in fenomenele de excitatie si stimulare a nervilor si muschilor (contractia este mare cand Ca este putin).

Pentru inima; antispasmodic asupra muschilor netezi (ca si adrenalina); diuretic ; antiacid, coagulant, antialergic, antiinflamator. in caz de astm, calciul va ajuta la relaxarea muschilor din jurul ramurilor bronhice. Ionii de calciu sunt intermediari esentiali in conexiunea dintre activitatea electrica a celulelor si producerea de neurotransmitatori. Oamenii de stiinta au ajuns la concluzia ca este o legatura intre deficitul de calciu si cancer si calciul poate fi cheia intelegerii cancerului. Un numar important de procese metabolice sunt influentate de micile schimbari in concentratia ionilor de calciu extracelulari. Acestea includ: excitabilitatea functionarii nervilor si transmisia neurala; secretia proteinelor si hormonilor etc. in celule; cuplarea dintre celulele excitate si celulele influentate; proliferarea celulara; coagularea sangelui; mentinerea stabilitatii si permeabilitatii membranelor celulare; modularea activitatii, in special a acelor enzyme implicate in glicogenoliza; mineralizarea in refacerea oaselor.

Clor (Cl-)

Extrem de răspandit in apele minerale, cu originea in rocile sedimentare bogate in sare, in depozitele lagunare şi in salinitatea reziduală a unor roci, este foarte solubil sub forma de cloruri ale metalelor alcaline sau alcalino-teroase.

  • Funcție = anion major al fluidelor extracelulare
  • Menține balanța hidrică și electrolitică;
  • Participă la sinteza HCl din stomac
  • Deficit: nu apare
  • Toxicitate: voma

Potasiu (K+)

Necesar minim = 2000 mg/zi

  • Funcție = cation intracelular
  • Menține balanța hidrică și electrolitică;
  • Facilitează numeroase reacțiila nivel celular;
  • Intervine în transmiterea impulsului nervos și contracția musculară
  • Deficit
  • Slăbiciune musculară, paralizie, stări de confuzie
  • Toxicitate
  • Slăbiciune musculară, voma, probleme cardiace

Magneziul (Mg)

Necesar 0,32 g/zi

  • Magneziul este cardioprotector, ajutand inima in caz de infarct miocardic, imbunatatind oxigenarea miocardului, limitand zona de lezare, avand rol important in activitatea celulelor musculare si in stimularea circulatiei sangvine. Simultan, magneziul manifesta o actiune de dilatare a vaselor si contribuie la reducerea presiunii arteriale.
  • Reglementeaza contractia musculara.
  • Este un reechilibrant nervos, prevenind efectele perverse ale stresului.
  • Ajuta in diabetul zaharat prevenind complicatiile vasculare, iar in combinatie cu zincul, cromul, seleniul, imbunatateste functia celulelor beta, ale tesutului pancreatic. in bolile organelor respiratorii, ajuta la dilatarea bronhiilor si la disparitia bronhospasmului.
  • Magneziul influenteaza pozitiv aparatul de reproducere si inlatura simptomele negative din perioada menopauzei.
  • La femeile gravide, magneziul previne insuficienta dezvoltare a fatului (impreuna cu acidul folic si pantotenic) sau pierderea sarcinii.
  • Activeaza diferite enzime participand la metabolismul glucidelor, lipidelor, proteinelor, actioneaza asupra sistemului nervos.
  • Ajuta la utilizarea vitaminelor C, E, B. Pe cale digestiva, este purgativ. Favorizeaza eliminarea fierii din vezica biliara in intestin. Magneziul ajuta la fixarea Ca, in lupta contra cancerului, este necesar pentru oase si dinti.

Fosfor (P)

Necesar 800-1500 mg/zi

  • Influențeaza vitamina D si Ca si mecanismele lor.
  • Participa la formarea osoasa si sangvina. Are influență in functionarea paratiroidelor.
  • Controleaza functionarea sexuala, nervoasa si intelectuala.
  • Deficit: astenie, oboseala musculara, demineralizare, afectiuni osoase, sindroame nervoase, tulburari paratiroide, spasmofilie, deficienta cardiaca.
  • Ajuta in marirea energiei nervoase, intelectuale, sexuale.
  • Participa la metabolismul glucidelor, grasimilor si la transportul de energie. Intra in compozitia oaselor si a dintilor. Este unul din constituentii acizilor nucleici implicati in sinteza proteinelor si in transmiterea caracterelor ereditare.

Sulful (S)

  • Sulful stimuleaza cresterea si are efecte antitoxice si antialergice.
  • Sulful intra in compozitia unor enzime si aminoacizi care fac parte din structura proteinelor care predomina in piele, par, unghii.
  • Intra in strucura vitaminei B1, a biotinei, precum si a unor substante cu rol biochimic fundamental. Paticipa la respiratia celulara.
  • Cu HS se trateaza artritele si unele boli de piele (eczeme, pecingine, psoriazis).
  • Este necesar pentru oase, tendoane, articulatii, combaterea reumatismului.
  • Sulful este depurativ si antiinfectios (intestinal si general). Ajua in tulburari hepatobiliare. Se constata scadere in S la persoanele varstnice. Se foloseste la artritism, reumatism, guta, dermatoze, diabet, afectiuni pulmonare, hipertensiune Sarurile de Sulf se gasesc in substante albuminoide, de aceea catitatea de S este suficient de mare in organism.

Microelemente

Fier (Fe)

Necesar 8 mg/zi

  • Este component al hemoglobinei care transporta oxigenul si intra in compozitia enzimelor de oxidoreducere din lantul respirator. Se utilizeaza in tratamentul anemiilor. Pentru femei dupa menopauza si pentru barbati. Femeile gravide au nevoie de 27 mg/zi;
  • Deficitul duce la: anemie, oboseala, paloare, inapetenta, iritabilitate, slabiciune, respiratie scurta, dureri de cap (mai ales la frunte), ameteala. Organismul isi ia Fe mai ales din cereal nedecorticate, legume uscate (mai ales linte), fructe uscate etc. Pentru a putea fi asimilat are nevoie de Ca. Poate duce la aclorhidrie sau hipoclorhidrie gastrica, atrofia mucoasei bucale si aparitia de leziuni, dureri la inghitire, glosita, modificari epiteliale, unghii fragile, fara luciu, limba dureroasa, senzatie de lipsa de aer, palpitatii, tulburari de ciclu menstrual.

Zinc (Zn)

Necesar 15 mg/zi

La barbati, zincul participa la sinteza testosteronului si la functionarea glandelor sexuale. Un surplus al lui conditioneaza hiperplazia prostatei.

Ajuta hipofiza si procesele enzimatice, are rol esential in sinteza proteinelor, controleaza contractibilitatea muschilor, ajuta la formarea insulinei, la stabilitatea chimica a sangelui, mentine echilibrul acidobazic al organismului, normalizeaza activitatea prostatei, este implicat direct in dezvoltarea organelor de reproducere, actioneaza asupra functiilor cerebrale si este folosit in tratamentul schizofreniei, accelereaza procesul de vindecare al ranilor si cicatricelor, ajuta in tratamentul sterilitatii, favorizeaza cresterea si capacitatea mentala, ajuta la diminuarea depunerilor de colesterol, elimina petele albe de pe unghii.

Reglementeaza absorbtia glucidelor, are rol antioxidant si de stimulare a imunitatii, fiind important pentru functionarea timusului. De asemenea, fiind si un component al retinolului, impreuna cu vitaminele A si C impiedica aparitia deficitelor imunitare.

Iodul (I)

Necesar 0,13-0,15 mg/zi

Regleaza functiile glandei tiroide, calmeaza sistemul nervos si stimuleaza gandirea. Previne depozitarea colesterolului in artere. Deficit: tiroida, gusa, scaderea ritmului metabolic, obezitate. Este antisclerotic, hipotensor, antitoxic, bactericid, fungicid (contra ciupercilor), amebicid (contra protozoarelor). Cantitati mari duc la: guturai, ameteli, dureri cap, hipertrofia glandelor submaxilare, tulburari de crestere, tulburari psihice, slabirea parului si unghiilor.
Exces : firea devine mai iute, pornita pe cearta, nerabdatoare. Se gaseste in special in apa, plantemarine (laminaria).

Seleniu (Se)

Necesar 100-200 µg /zi

Seleniul este un excelent antioxidant, ajutand in lupta contra radicalilor liberi, protejeaza celulele de acumularea produselor de ardere, prevenind astfel lezarea aparatului nuclear si de sinteza a proteinelor, fiind de ajutor in special batranilor, celor expusi la poluare, cancer sau virusi. Seleniul reprezinta un sinergetic al vitaminei E si contribuie la cresterea activitatii sale antioxidante. Seleniul intra in componenta fermentului care controleaza formarea tri-iod-tironinei. Face parte din structura proteinelor tesutului muscular si, mai ales, intra in componenta proteinelor miocardului. Selen-proteina (o forma a Seleniului) este o parte componenta a tesutului testicular. Seleniul manifesta efecte antimutagenice, antiradiante, stimuleaza protectia antitoxica, regleaza functia glandei tiroide si a pancreasului.

Deficit: provoaca miocardio-distrofie, distrugerea functiei sexuale, imunodeficiente, cancer si boli cardiovasculare, moartea subita a nou-nascutului, anumite tipuri de anemie. La copiii care au luat mult seleniu sintetic s-a constatat o incidenta mai mare a cariei dentare si a bolilor respiratorii.

Cupru (Cu2+)

Işi are originea in rocile argiloase şi apare in concentraţii reduse in apele minerale (de exemplu, in Franţa, la Neris apa minerală cu un conţinut de 1,5 mg/l Cu este considerată apă cuproasă). In organism cuprul se găseşte depozitat in ficat, el fiind folosit in mitocondrii pentru sinteza citocromoxidazei. Ficatul, rinichiul, inima şi creierul conţin cele mai mari cantităţi de cupru. 90% din cuprul plasmatic este legat de celuloplasmina.

Mai mult de 60% din cupru este legat de o metal enzimă şi anume de superoxidismutaza, deoarece cuprul are tendinţa de a forma covalenţe şi de a participa la o serie de procese redox. Un număr mare de enzime necesită cupru: citocrom oxidaza, tirozinaza, ascorbat oxidaza.

Cuprul intensifică oxidarea grăsimilor şi este considerat factor Aterogen. Fara cupru, fierul nu poate fi inglobat in hemoglobina Manganul, zincul şi cuprul cruţă aparatul insular pancreatic şi au eficienţă terapeutică in diabetul zaharat.

Mangan (Mn++)

Necesar 3-9 mg/zi
Ajuta functiile hepatice si renale, stimuleaza activitatea unor enzime, participa la sintetizarea unor vitamine, proteine, lipide, glucide, participa la utilizarea biotinei, tiaminei, vitaminei C si colinei, ajuta activitatea sistemului nervos central, contribuie la formarea ureei si a sangelui (globulelor rosii), a laptelui, precum si la mentinerea ritmului de producere a hormonilor sexuali, accelereaza arderile, ajuta in reumatism, ajuta la formarea de antitoxine, fixeaza Ca.

Împreuna cu Cu, ajuta in astm. Ajuta in migrena insotita de tulburari digestive, oculare si de origine hepatica; in hiper- si hipotensiune, urticarie, eczeme alergice, dureri articulare artritice, dismenoree, distiroidii, oboseala.

Manganul (Mn++) are aceeaşi origine ca şi fierul şi este asociat acestuia in apele minerale. Apele minerale de cură internă conţin pană la 2 mg/l Mn.

La Sangeorz-Băi, izvorul Hebe prezintă insă o concentraţie de 9,28 mg/l Mn, iar la Covasna apa imbuteliată conţine 7,3 mg/l. Mn. Ca şi fierul, manganul se oxidează in apa ce stagnează, dar după ingestie se reduce din nou in intestin. Rolul biologic mai insemnat al manganului constă in sinteza de mucopolizaharide, in activitatea arginazei din ficat. Manganul are efect hipoglicemiant şi se comportă şi are rol de a preveni acumularea de grasime in ficat, facilitand metabolismul.

Flour (F)

Necesar 1-2 mg
Se gaseste in: coacaze negre (0,15 mg), mere (0,13 mg), nuci (0,090 mg), grape fruit (0,024 mg), pere (0,022 mg), capsune, cirese (0,018 mg), visine (0,012 mg), sparanghel, organe, peste, varza, ceai, apa tratata cu fluor, lapte, galbenus. Intervine in activitatea unor enzime, ajuta la depozitarea Ca in oase si dinti, in patologia osteo- articulara si cartilaginoasa.

Deficit: carii dentare, laxitate ligamente. In cantitate mare este toxic.
Este inhibitor al metabolismului glucidic, al formarii acetileolinei si al beta-oxidarii acizilor grasi. La cantitati mari de fluor apar fluoroza dintilor, hemoragiigastrointestinale, nefrita, tulburari hepatice.
Fluorul (F-) apare in apele minerale din rocile fosfatice. Apele minerale ce conţin 5 mg/l fluor pot produce smalţul dentar cu picăţele; curele nu au valoare profilactică faţă de cariile dentare.

Cromul (Cr)

Cromul funcţioneaza probabil în organism ca şi component al factorului de toleranţă al glucozei. Cromul, zincul, manganul, vanadiul influenţează favorabil metabolismul lipidelor şi, deci, ar putea impiedica apariţia aterosclerozei. Există o combinaţie complexă în care cromul etse coordinat cu acid nicotinic, glicină, cisteină, glutamat şi acest factor. Practic cromul potenţează efectul insulinic.

Molibdenul (Mo)

Molibdenul isi aduce contributia la metabolismul glucidic si lipidic si, in acelasi timp, este un component important al enzimei care asigura utilizarea fierului.

Molibdenul (Mo) - are rol in metabolismul azotului, influenteaza biosinteza. Intra in constitutia a doua enzime participante la oxidarea grasimilor si mobilizarea Fe din rezervele hepatice, catabolismul acizilor nucleici. Mo previne formarea cariilor dentare. Excesul de Mo conduce la o deficienta de Cu, produce anemii, diaree, scaderea ritmului de crestere la copii. Se gaseste in unele cereale, fasole, mazare, carne (rinichi). in fructe se gaseste in cantitati foarte mici.Necesar: 0,2 mg/zi. Are rol in hematopoieza.

Deficit: carii dentare, anemie hipocroma a gravidelor. Nu sunt semnalate carente de Mo la om.

Molibdenul (Mo) este, de asemenea, prezent in apele minerale. Cura cu ape minerale sulfatate tinde să sărăcească organismul in molibden, prin creşterea eliminării acestuia. Xantinoxidaza, enzimă implicată in metabolismul purinelor, este molibden-dependentă.

Molibdenul mai contribuie la păstrarea elasticităţii pereţilor arteriali.