Skip to main content

Internetul este plin de reclame la tot felul de aparate de filtrare, cu ozmoză inversă sau ionizare, care promit ca scot apa vie, apa alcalină, etc.  În realitate, apa care rezultă din toate aceste sisteme de filtrare, este o apă fără valoare nutrițională, o apa moartă. 

Apa trebuie să aibă electroliți/minerale. Electroliții atrag moleculele de apă. Apa urmează electroliții. Ca apa sa ajungă să hidrateze celulele și întreg organismul,  trebuie să conțină minerale.

Nu toate apele îmbuteliate sau pe care le consumăm sunt la fel. Există mai multe categorii. Să le explicăm pe rând: 

Apa purificată prin osmoză inversă (care e foarte la modă) se bazează pe o tehonogie de filtrare care elimină aproximativ 98% impuritățile/particulele organice și microorganismele, dar și 95% din compușii ionici, astfel că obținem o apă destructurată, cu valoare biologică 0.

Apa „vie” sau ionizată și alcalinizată. Se afirmă ca separă electric hidrogenul de oxigen și astfel alcalinizează apa. Ca aceasta să reușească ar trebui îndeplinite câteva condiții. Apa de la catod să fie separată de cea de la anod ca să nu se amestece. Iar atmosfera gazoasă de la suprafața apei ar trebui să fie vacuumată permanent. Dacă apa din aparat nu poate fi separată din cele 2 jumătăți ale vasului, doar consumi enorm de mult curent ca sa produci 2 l de apă moartă. În acest aparat, apa se amestecă permanent și este improbabil ca apa rezultată să aibă un PH de peste 8, dacă nu poți îndepărta în vid hidrogenul gazos rezultat. În timp, apa absoarbe dioxidul de carbon din aer și crează acid carbonic. Sunt contraargumente ale posibilității apei alcaline acasă în respectivele aparate vândute pe foarte mulți bani. Un ionizator acționează în principal asupra conținutului de minerale din apă. Concentrația de minerale crează calea spre „ionizare” sau, mai corect, spre electroliză. O apa lipsită de minerale nu conduce curentul și nu poate fi ionizată decât după remineralizare. Apa poate fi mineralizată artificial cu minerale de sinteză și în cantitate foarte mică, dar de ce sa ne păcălim organismul cu ceva artificial?

Mai detaliat, avizat și științific, toate „minunile” sau beneficiile apei „vii” produse de un aparat japonez, care se presupune că ar produce apă ionizată, fără puteri miraculoase de vindecare a diferitelor boli, dar nu îndeplinește condițiile de ionizare, altfel spus tot apă moartă, care are doar efectul placebo  

Vedeți:  aici: https://www.youtube.com/watch?v=b9HaZv0FvZs

APA PURĂ. O mai găsim îmbuteliată pe etichetă sub această denumire de „apă pură”, dar filtrată prin același proces. Dar, pentru a fi mai plăcută la gust, i se adaugă minerale de sinteză obținute chimic, în  cantități mult mai mici. Pe etichetă este specificat „cu adaos de săruri minerale”. Practic, toate aceste ape sunt ape moarte, fără nici o valoare nutrițională.

APA DE REȚEA. Putem consuma apa de la rețeaua orașului? Care sunt riscurile?
Apa din rețeaua orașului este apă „țeviană” – după cum îmi place mie să-i spun :)) – potabilă conform standardelor impuse. Dar atât. Conductele rețelei de apă potabilă sunt  vechi și neschimbate de zeci de ani, e o realitate bine cunoscută. Apa de rețea este captată din Argeș și Dâmbovița. De aici trece printr-un proces lung până să ajungă potabilă. Vine încărcată cu diverși compuși, plină de microbi și tulbure. I se injectează ozon. Apoi, ridicată cu pompe, ajunge în bazinele de decantare. Prin ea plutesc o puzderie de particule. De-aici începe procesul de curățare. PH-ul se reglează cu picături din lapte de var. Apoi, i se adaugă substanțe de curățare, sulfat de aluminiu, var, acid sulfuric, clor. Desigur, în cantități controlate si permise. Necunoscut este însă faptul că legea permite să existe: benzen, acrilamidă, cianuri, mercur, plumb. Prin fierbere, doar clorul se evaporă, fiind un gaz. Restul metalelor grele nu dispar prin fierbere. Copiii sunt de cinci ori mai predispuși să absoarbă plumb decât adulții. Rețineți că apa potabilă este responsabilă pentru 20% din expunerea totală la plumb la adulți și de până la 60% la sugari. Trecând prin atâtea procese, cam cât de bună credeți că este!?

România este o țară foarte bogată în ape minerale naturale. Confortul de a bea apă moartă vs de a cumpara apa minerală naturală, indiferent de tipul de îmbuteliere , se va regăsi în dezechilibrele din organism.

Se confundă grav puritatea cu mineralizarea totală. Mai mult decât atât, atunci când consumăm o apă  cu  minerale de sinteză adăugate, organismul nostru trebuie să adauge electroliți la această apă, luând din rezervele corporale și așa insuficiente. Asta duce la diluarea electroliților și redistribuirea insuficientă a apei în organism și poate compromite funcția organelor vitale. Gândiți-vă  la asta ori de câte ori beți litri de apă purificată, filtrată, ionizată, de osmoză inversă, etc… sau cu minerale de sinteza obținute chimic. 

Singura apă valoroasă, bogată în nutrienți, cu valoare nutrițională reală și cu electroliți/minerale naturale, este APA MINERALĂ NATURALĂ, în care nu se adaugă nimic și nu se intervine în mod artificial. În acest mod, apa ajunge la celule aşa cum a fost ea făcută şi echilibrată în cel mai performant laborator pe care îl cunosc: natura. În acest mod apa făcută la pulsul pământului – 7,85 hertzi – păstrează informaţia energetică atât de necesară organismului cât şi structurarea moleculară benefică.

Avem pe piață, destulă apă minerală naturală îmbuteliată pentru toate gusturile. Sa nu uităm ca apa ne asigură și ne completează  o parte importantă din necesarul zilnic de minerale naturale.